Invatati Legile jocului de fotbal cu Daniel Munteanu

Pregătire teoretică

Spiritul jocului


Julian CarosiJulian Carosi - Anglia

Este sarcina arbitrului sa inteleaga spiritul dincolo de Legi si astfel sa apere "spiritul jocului".

"Spiritul jocului" - este cunoscut in alte competitii sportive ca spirit sportiv (si in mod formal drept comportare corecta). Acesta este actul de a juca in mod corect in cadrul setului de reguli (sau legi) agreate, si a accepta responsabilitatea colectiva si individuala pentru a asigura ca jocul respectiv sa fie desfasurat cum este destinat sa fie jucat. Insa fotbalul este un sport combativ unde confruntarile fizice pot parea sa genereze o "victorie cu orice pret", spirit caracteristic ce apare contrar cu "spiritul jocului". Cu alte cuvinte, elemente de inselaciune si coruptie pot aparea impotriva "spiritului jocului". De aceea, este responsabilitatea arbitrului sa controleze ca jucatorii se comporta in "spiritul jocului" si sa incurajeze "spiritul jocului".

Arbitrul trebuie sa fie dincolo de "ei si noi", baietii buni si baietii rai". Ideea ca arbitrii ar trebui sa linisteasca jucatorii nu va face viata mai usoara. Nimic nu va actiona ca un stimulent mai important pentru jucatori, decat realizarea ca arbitrul este slab si speriat. Şi aceasta doar slabeste institutiile arbitrajului si "spiritul jocului". Arbitrii nu ar trebui sa demonstreze jucatorilor ca ei sunt (dupa cum jucatorii pretind frecvent) prea lipsiti de valoare si prea incompetenti ca sa fie responsabili pentru aplicarea legilor (asa cum se intentioneaza sa fie sustinuti). Un arbitru nu este responsabil doar pentru el insusi ci si pentru ceilalti arbitrii care ii urmeaza.

"Spiritul jocului " este rezultatul codurilor de conduita scrise si nescrise care au evoluat din primul set de reguli ale Asociatiei de Fotbal stabilit in Londra in 1863.

Pentru a ajuta interpretarea raspandita de diferite practici, International Board, in 1957, a dat urmatorul sfat:
"Legile jocului si regulile International Board si FIFA nu pot, din ele insele sa dea nastere la codul tipic de comportare care este adesea numit "spiritul jocului". Daca fotbalul trebuie sa continuie sa fie unul dintre cele mai importante si populare jocuri in lume, atunci, aceia care iau parte la el trebuie sa-i pastreze marea traditie. Fiecare vrea sa invinga, insa sportivii adevarati pot gasi o satisfactie mica intr-o victorie obtinuta prin mijloace incorecte. "Spiritul jocului" trebuie respectat ca si "litera legii" ".

In 1968, International Board a emis urmatoarea declaratie dupa intalnirea sa in Dubrovnik:
"International Football Association Board a primit multe sugestii pentru imbunatatirea jocului si modificari ale Legilor, si sugestiile au fost studiate cu atentie. Exista incredere in Board ca spiritul in care se desfasoara jocul este de o importanta suprema si ca modificarile in Legi pentru a imbunatati jocul ca spectacol sunt de valoare mica daca "fair play"-ul nu este respectat universal.
Este sarcina arbitrului sa inteleaga spiritul dincolo de Legi si astfel sa apere "spiritul jocului".

Asa cum a fost reliefat de Stanley Lover in excelenta sa carte "Controlul jocurilor de fotbal din Asociatie", cele trei idealuri intrupate in "spiritul jocului" sunt: EGALITATE, SIGURANŢĂ si PLĂCERE. Acestea trebuie promovate permanent.

EGALITATE

Ar trebui ca jucatorii sa aiba sansa sa-si demonstreze indemanarea fata de un adversar. Indemanarea ar trebui sa fie incurajata si admirata; ea nu este dependenta de dimensiunile fizice ale individului. Orice incercare de a insela sau de a aplica diferit regulile la jucatori diferiti va conduce doar la o intrecere incorecta care va degrada performanta castigatorului.
Actiunile spectatorilor, jucatorilor, oficialilor sau conducatorilor de a aplica legile in favoarea echipei lor, vor fi deasemenea impotriva caracterului spiritului jocului. Pentru a promova egalitatea si a incuraja indemanarea, legile au evoluat si au fost scoase in afara legii actiuni ca impiedicare, tinere si impingere. Jocul modern este o intrecere de indemanare comparativ cu anticele si uneori violentele jocuri din anii de inceput al fotbalului.
Arbitrii trebuie intotdeauna sa aplice egalitatea in maniera in care oficiaza la fiecare dintre echipele care se intrec. Orice istorie anterioara de meci (sau o problema cu anumite echipe sau jucatori) trebuie stearsa complet din memorie inaintea fiecarui meci. Facand altfel, arbitrul avantajeaza una sau alta dintre echipe - si aceasta ar fi impotriva "spiritului jocului".

SECURITATE

Desi unele jocuri se pot asemana cu infierbantarea unui camp de lupta, trebuie jucat si oficiat in spiritul corect. Fotbalul este doar un joc. Şi viata continua dupa ce jocul s-a terminat. In zilele de inceput al fotbalului, securitatea jucatorilor nu a fost o grija. De fapt, violenta a fost o parte acceptata a jocului.
In secolul XVI scriitorul Stubbes descrie efectele jocului in zilele sale, astfel:
"Prin aceste mijloace uneori gaturile sau spatele ori picioarele sau bratele lor sunt rupte, uneori le tasneste sange din nas sau din alt loc".
In privinta manierei vechi de tackling el dezvolta mai departe: "Ei au indemanarea sa prinda unul intre doi (nota: binecunoscutul "sandwich", inca practicat uneori in zilele noastre), sa-l loveasca cu coatele, sa-l loveasca cu pumnii in coaste, sa-l prinda cu genunchii si sa-l loveasca la gat cu o suta de astfel de tehnici criminale..."
De-a lungul anilor urmatori, jucatorii insisi au decis ca fotbalul trebuie jucat in asa fel incat Legile sa protejeze securitatea jucatorilor atat de mult cat este practic posibil fara a compromite distractia.
In ultimii ani jucatorii s-au dat in judecata unii pe altii pentru accidentari suferite in tackling-uri. Cel mai scump tackling in Anglia a fost facut de Kevin Gray aparatorul lui Huddersfield Town, pe Bradford Town's Gordon Watson intr-un meci din divizia One in februarie 1997. Watson al carui picior a fost fracturat in doua locuri a primit despagubiri de 909,143 Lire.
Legile au evoluat pentru a micsora riscurile si a promova un mediu de joc sanatos - fara a restrange indemanarea ceruta jucatorilor. De exemplu,
suportul steagului de colt trebuie sa aiba o inaltime de minim 1,5 m cu capatul neascutit. Aceasta nu este o masura la care s-a ajuns la masa Comisiei, ci este rezultatul multor ani de fotbal, pentru minimizarea accidentarii jucatorilor. Dimensiunile terenului de joc si echipamentul jucatorilor sunt alte doua exemple de cum, de-a lungul timpului, spiritul jocului a creat conditii de joc mai sigure. Este foarte important ca acest "spirit" sa fie protejat; in caz contrar, ranile si problemele predecesorilor nostri vor fi fost in zadar. In jocul modern, daca un jucator poarta un inel pe deget, inelul trebuie sa fie inlaturat. Un alt exemplu care arata cum siguranta ramane un principiu major al spiritului jocului, este folosirea unor bare mai sigure pentru porti si educarea in privinta sigurantei pentru a minimiza riscul unei morti datorita inaltarii defectuoase a stalpilor portii. Arbitrul are deci o mare responsabilitate, trebuind sa verifice amanuntit stalpii portilor si nu doar sa le arunce o privire fugara in timp ce inspecteaza terenul de joc.
Pentru ca jucatorii sa se poata bucura de vocatia lor, toti trebuie sa aiba foarte multa grija, pentru ca facilitatile, echipamentul si modul in care se comporta unii cu altii sa minimizeze riscul aparitiei oricarei accidentari. Arbitrul joaca un rol important in acest aspect. Inspectarea corecta a terenului de joc si a echipamentului jucatorilor si controlul adversarilor furiosi constituie o parte esentiala in promovarea spiritului jocului.
Jucatorii au dreptul sa se asigure ca jocul si atmosfera sa fie in permanenta cat mai sigure.

DISTRACŢIE/ PLĂCERE

Fotbalul este si o forma placuta de a scapa de toate problemele din lume. Politica, religia, razboaiele si conflictul rasial pot fi uitate pentru o vreme; timpin care participantii si spectatorii se bucura de joc. Este, de asemenea, si un mod foarte bun de ainvata sa interactionezi cu ceilalti prin deprinderea disciplinei, a lucruluiin echipa, a relatiilor interpersonale, a aptitudinilor, a comunicarii si a faptului ca te poti bucura de compania celorlalti- si acestea sunt doar cateva aspecte.
Spiritul jocului ne permite deci sa lasam deoparte multe din problemele cotidiene si standardeleindoielnice si sa leinlocuim temporar cu distractie si stabilitate pentru toti.
De-a lungul anilor, cei care se ocupa de Legi au identificat actiuni care sunt lipsite de eleganta, incorecte, periculoase, nesportive sau pur si simplu inacceptabile. Pentru a mentine spiritul jocului,in Legi au fost introduse amendamente si pedepse, astfelincat sa dispara actiunile care se abat de la placerea jocului. Acestea au avut drept rezultat un cod de conduita, al carui scop este sa protejeze si sa sporeasca atat placerea celor care joaca, cat si a celor care privesc. Arbitrii au sarcina de a admnistra noile amendamente ale Legilor, asteflincat sa mareasca si sa prelungeasca evolutia mult- dezbatutului spirit al jocului.
Sportivii joaca fotbal de placere. Se presupune ca e distractiv. Actiunile intreprinse de spectatori, jucatori, oficiali sau administratori pentrun a micsora distractia unei echipein favoarea celeilalte, sunt contrare naturii spiritului jocului. Arbitrul trebuie sa promoveze placerea jucatorilor- si poate reusi acest lucru oficiind cat mai eficient posibil, fara a dicta Legile treptat. Din pacate, jocul modern a suferit o scadere a distractiei jucatorilor. Aceasta a fostinlocuita de o hotarare ferma (care contravine uneori spiritului jocului) de "a castiga cu orice pret".
Daca arbitrul poate continua sa zambeascain timp ce totiin jurul sau se reteaza unii pe altii, atunci poate ca placerea lui se poate reflecta siin jucatori.
Spiritul jocului mai are si un milion de alte semnificatii. Cateva dintre acestea sunt prezentate mai jos si se aplica atat jucatorilor, cat si arbitrilor, atat managerilor cat si spectatorilor!
- sa fii la fel de corect cu ambele echipe
- sa fii mereu politicos, mai alesin momente de conflict
- sa nu respecti spiritul jocului e ca si cum te-ai faulta singur
- sa convietuiesti cu ceilaltiin timp ce jociimpotriva lor
- sa manifesti respect pentru toti jucatorii si pentru arbitru
- sa feliciti atunci cand e cazul
- sa sutezi mingea in aut atunci cand un jucator e accidentat
- sa nu folosesti "trucuri" pentru a intarzia repunerea mingii in joc
- sa nuinvinovatesti pe nimeni
- sa creezi o echipa unitara
- sa rezolvi pasnic conflictele
- mai multa distractie, mai putine conflicte
- sa apreciezi sansa de a juca corect, respectand Legile
- sa respecti abilitatea adversarului de a concura
- sa simti ceva special
- sa joci corect si onorabil
- sa ai consideratie pentru ceilalti
- ghinionistii joacaimpotriva norocosilor
- integrare rasiala
- sa joci fara sa ai intentia de a faulta
- sa fii pozitivin vorbele adresate celorlalti
- sa-i faci fericiti pe ceilalti prin creativitate siimpartasirea momentului
- sa ai capacitatea de a te situa (pe tine si pe ceilalti) mai presus de grijile cotidiene
- sa-ti saluti adversarul, sa-i strangi mana si sa-i urezi succes
- sa fii capabil sa-ti privesti adversarul cu respect si sa-i strangi mana cu caldura, asemeni unui nou prieten, la finele unei confruntari dificile, oricare ar fi rezultatul
- sa-i asculti pe ceilalti cu respect, chiar daca nu esti de acord cu ei
- scopul tackling-ului sa fie intrarea in posesia balonului si nu intimidarea, ca sa vezi cu ce poti scapa nepedepsit
- sa nu tipi la arbitru, spunand ca ai atins mingea daca nu e adevarat
- sa previi conflictele, nu sa le creezi
- sa spui TE ROG si MULŢUMESC
- sa promovezi libertatea si onoarea prin implicarea in sport a partii bune a naturii umane
- sa nu faultezi intentionat un adversar
- sa fii pregatit si sa castigi, si sa pierzi,infruntand orice provocare cu fruntea sus si cu gratie
- sa-ti pastrezi zambetul, indiferent daca pierzi sau castigi
- sa intelegi ca jucatorii comit mai multe greseli decat arbitrul, si sa-i multumesti acestuia pentru participare, chiar daca nu ai fost de acord cu unele dintre deciziile lui
- sa pui intrebari intr-un mod si pe un ton respectuos
- sa ajuti adversarii sa se ridice,intinzandu-le mana
- sa nu provoci adversarul verbal, sau sa-l intimidezi
- sa fii capabil sa razi de propriile greseli, dar nu si de ale celorlalti
- sa anunti arbitrul ca tu ai atins ultimul mingea inainte sa iasa in aut, daca el nu a observat
- sa recunosti ca mingea era in aut, chiar daca acest lucru e in favoarea echipei adverse
- sa te preocupe mai mult siguranta adversarilor decat obtinerea unui punct sau castigarea meciului
- sa fii mereu pozitiv, cu scopul de a-i face pe jucatori, oficiali, adversari si spectatori sa aiba o impresie buna despre joc si despre viitorul lui
Spiritul jocului este deci o parte esentiala a jocului. Este atat de important incat arbitrul il foloseste pentru a tempera si a trece peste Legile scrise. El joaca un rol important in asigurarea ca aplicarea "literei Legii" nu ingradeste flexibilitatea si desfasurarea jocului.
El adauga un element de previzibilitate impartiala, cruciala in placerea tuturor celor implicati. Una dintre "comorile" lui cele mai mari este abilitatea jucatorilor (si a arbitrilor) de a-i descoperi legile nescrise invatand din experienta. Aceste legi nescrise devin deci la fel de importante (daca nu mai importante) decat legile scrise propriu-zise. Abilitatea legilor de a lucra eficient in concordanta cu spiritul jocului are drept rezultat un mediu sportiv unic.
Fotbalul a avut mereu ca scop sa fie jucat intr-un mod corect si demn. Modul acesta demn de joc a disparut complet- dar, din fericire, spiritul jocului si idealurile lui dainuiesc. De exemplu, cand un jucator e vizibil accidentat, iar echipa adversa are posesia balonului, ei vor arunca mingea in aut pentru ca jucatorul accidentat sa poata primi ingrijiri medicale imediat,.in schimb, cand jocul e gata sa reinceapa, balonul va fi aruncat echipei care se afla initial in posesia lui. Acesta e doar un gest de bunavointa care exista in regulile nescrise ale spiritului jocului. Acest spirit caracteristic e de admirat,incurajandu-i pe ceilalti sa se poarte la fel.

"Arbitrul are doar rolul de a asigura un joc corect, el nu e un jucator propriu-zis!"

Pe langa aplicarea Legilor oficiale ale Jocului, arbitrul va trebui sa decida singur ce anume dintr-o actiune contravine spiritului jocului. Acest lucru va avea la baza experienta personala a arbitrului si conceptia lui asupra modului in care meciul trebuie jucat. Fotbalul ar trebui jucat in felul in care a evoluat de-a lungul anilor. Rolul arbitrului este de a aplica Legile Jocului intr-un mod corect si adaptat situatiei, si de a fi mediatorul disputelor dintre jucatori.
Legile Jocului nu sunt un edict strict, care trebuie urmat cu sfintenie. Ele ofera doar un cadru general, care trebuie aplicat cu bun simt si cu respectarea spiritului jocului- astfel incat sa ofere un mediu controlabil acestui joc frumos. Arbitrul nu e doar un "politist" care fluiera ori de cate ori o lege e incalcata- el are voie (din fericire) sa interpreteze fiecare situatie. Acest lucru face ca jocul sa "curga" normal si sa nu fie fragmentat de numeroasele intreruperi si reluari datorate unor mici incalcari ale Legii, sporind astfel placerea colectiva.
Bunul simt face sa fie folosit un element al dreptatii naturale- jocul trebuie lasat sa curga, cu minimum de intreruperi- dar fara ca arbitrul sa piarda controlul asupra lui. Fotbalul inseamna jucatori, iar lor ar trebui sa li se permita sa determine rezultatul meciului- arbitrul are doar rolul de a asigura un joc corect, el nu e un jucator propriu-zis.
E important ca arbitrii sa inteleaga istoria fotbalului si sa participe (in egala masura cu jucatorii) la spiritul jocului. Daca arbitrul ar fluiera de fiecare data cand o lege minora e incalcata, atunci jocul ar fi murit acum multi ani. Jucatorii si spectatorii devin foarte frustrati cand jocul nu e lasat sa curga natural. Oprirea jocului la fiecare abatere nu ar avea ca rezultat decat o serie lunga si frustranta de reluari. Arbitrii buni sunt capabili sa mentina controlul total asupra meciului si, concomitent, sa lase jucatorii sa mentina ritmul jocului.
Frumusetea aplicarii atat a Legilor, cat si a spiritului jocului, ii permite arbitrului sa adapteze modul in care controleaza un meci care incepe sa degenereze. De exemplu, daca 2 echipe sunt mai interesate sa-si aplice lovituri, atunci arbitrul poate fi mai strict in ceea ce priveste Legile si poate intrerupe jocul la fiecare abatere (oricat de mica ar fi). Acest lucru ii permite arbitrului sa recastige controlul total asupra jocului, aplicand mai des legea si mai rar spiritul jocului. De asemenea, previne amplificarea conflictelor dintre jucatori. Deindata ce jucatorii vor constientiza ca arbitrul nu va suporta nici o abatere, ei vor incepe sa se poarte frumos (uneori!). arbitrul nu va mai aplica atunci atat de strict Legea si se va axa mai putin pe lege si mai mult pe spiritul jocului. Este o actiune de echilibrare care necesita o adaptare continua a arbitrului de-a lungul fiecarui meci.
Fotbalul are o traditie lunga care il deosebeste de multe alte sporturi. Arbitrii trebuie adesea sa-si tempereze judecata despre Legi printr-o simpla aplicare a bunului simt. Fotbalul trebuie jucat la orice varsta, oricat de expert ai fi. Jucatorii tineri (si cei in varsta) pot comite adesea faulturi minore datorita neindemanarii lor sau lipsei aptitudinilor fotbalistice. Pentru a incerca sa castige un meci, jucatorii cu experienta vor cauta sa-l faca pe adversar sa-si piarda increderea in sine. Arbitrii vor trebui sa judece fiecare incident in parte, inainte sa decida daca sa-l penalizeze sau nu; se intampla foarte rar ca o decizie sa aiba la baza doar Legea. Inainte ca arbitrul sa opreasca jocul pentru o incalcare a Legilor, trebuie sa ia in calcul gravitatea abaterii. Fiecare joc e diferit, iar jucatorii, managerii si chiar spectatorii trebuie sa se adapteze modului in care arbitrul decide sa controleze jocul, in functie de atitudinea jucatorilor. Aceasta diferenta intre jocuri (care poate fi numita caracter imprevizibil) sporeste placerea tuturor celor implicati. Arbitrul are o "putere" mare atunci cand oficiaza. Aceasta acceptare a puterii e unul dintre motivele pentru care arbitrii se bucura de vocatia lor. Sa detii controlul asupra 22 de jucatori, rezerve, arbitri asistenti, manageri, oficiali si uneori spectatori, e o putere uimitoare care te poate incanta uneori, dar, paradoxal, te poate si ingrozi. Abilitatea de a aplica concomitent Legile, spiritul jocului si bunul simt e o calitate pe care e important s-o ai atat in arbitraj, cat si in viata.

"Fluierul e mai puternic decat Legile!"