Invatati Legile jocului de fotbal cu Daniel Munteanu

Pregătire teoretică

Judecarea ofsaidului cu ajutorul sunetului


Arbitrul asistent nu trebuie sa foloseasca NUMAI sunetul produs de lovirea mingei ca reper pentru judecarea ofsaidului. Daca o face, exista sansa ca atacantul sa fie penalizat eronat.

Viteza finita a sunetului face inutilizabila metoda de determinare a ofsidului cu ajutorul sunetului produs de lovirea mingei de catre atacantul care paseaza.

Pentru a intelege aceasta, sa consideram doi adversari in jumatatea de teren a echipei galben (vezi desenul urmator).

  • Atacantul rosu nr.7 si aparatorul galben nr.2 sunt la acelasi nivel (adica in linie de-a latul terenului) in pozitia de start, respectiv 7a si 2a.
  • Presupunem ca ambii jucatori pot alerga in directii opuse 50 m in 6,2 secunde.
  • Aparatorul galben nr.2 este penultimul aparator. Singurul alt aparator in jumatatea de teren a echipei galben este portarul nr.1.
  • Atacantul nr.6 care este aproape de linia mediana,paseaza mingea coechipierului sau, atacantul nr.7.
  • Arbitrul asistent de pe linia de margine este in linie cu cei doi jucatori si inainte de a judeca ofsaidul asteapta ca sunetul produs de lovirea mingei sa ajunga la el.
  • Exact in momentul cand atacantul nr.6 loveste mingea, atacantul nr.7 si aparatorul nr.2 sunt in linie pe pozitiile 7a si 2a. Deci atacantul nr.7 NU este in pozitie de ofsaid deoarece este la acelasi nivel cu penultimul aparator nr.2.
  • Pe durata (t) cat sunetul produs de lovirea migei parcurge (cu viteza de 340 m/s) distanta de la atacantul nr.6 pana la urechea arbitrului, atacantul rosu nr.7 si aparatorul galben nr.2 vor alerga in directii opuse, si se vor afla la o distanta (d) unul de altul in pozitiile 7b si 2b cand asistentul aude sunetul produs de lovirea mingei.
  • Cand arbitrul aude sunetul produs de lovirea mingei, priveste de-a latul terenului si ridica fanionul pentru a semnaliza ca atacantul care a alergat in pozitia 7b ar trebui penalizat pentru ca se afla in pozitie de ofsaid, deoarece era mai aproape de linia de poarta adversa si decat mingea si decat penultimul adversar.
  • Aceasta este o decizie gresita a arbitrului asistent, deoarece in momentul precis cand atacantul loveste mingea, atacantul nr.7 si aparatorul nr.2 erau in linie pe pozitiile 7a si 2a.
  • De aceea arbitrul asistent ar trebui ca atunci cand judeca ofsaidul sa nu foloseasca numai sunetul produs de lovirea mingei, deoarece va fi o intarziere inainte ca sunetul sa ajunga la urechea arbitrului asistent.
  • Cu cat distanta (D) intre jucatorul care paseaza si arbitrul asistent este mai mare, cu atat mai mult timp ii va fi necesar sunetului sa ajunga la asistent si cu atat mai mare va fi distanta (d) dintre cei doi adversari nr.7 si nr.2.
  • Spre exemplu daca jucatorul care paseaza se afla la 50 metri de arbitrul asistent, sunetul va ajunge la urechea arbitrului asistent in 0,1136 secunde. In acest timp jucatorii nr.7 si nr.2 care alearga in directii opuse vor ajunge la o distanta de 1,82 metri unul de celalalt. Pentru o distanta (D) de 10 metri rezulta o distanta (d) de 0,37 metri.
  • De aceea arbitrul asistent nu trebuie sa foloseasca sunetul produs la lovirea mingei ca reper pentru judecarea ofsaidului. Eroarea in judecare creste cu cat cei doi adversari sunt mai apropiati unul de celalalt sau cand sunt initial la acelasi nivel. Aceasta situatie este mai dificila cand exista zgomot de fond creat de spectatori.
  • Luarea unei decizii pe baza sunetului este viabila numai daca distanta dintre jucatorul care paseaza si arbitrul asistent este mai mica de 10 metri si nu exista zgomote de fond care sa abata atentia arbitrului.